Cer senin la Baza 90 Transport Aerian Otopeni

18 iulie 2015

Ora 7.30

Drumul Naţional nr. 1 curge vijelios pe sub roţile autoturismului. O întârziere este de neconceput, abia aştept să descopăr acest loc despre care am auzit atâtea, numai mie mi-a rămas (până acum!) necunoscut. Ne îndreptăm spre un adevărat tărâm al făgăduinţei, dacă măcar un sfert din ce se povesteşte este adevărat! Aici „Pumele” zburdă libere iar „Spartanul” dă fericit din coadă, bucuros de oaspeţi!

Dau şu eu repede din picioare apăsând acceleraţia de mai e doar puţin să rup pedala şi casc ochii după avioane să prind orice decolare ori aterizare. Fiţi fără grijă, nu am carnet de conducere! Nu, nici nu sunt la volan!

Of, sigur cine a făcut DN-ul nu ştia ce face! Cum să nu laşi tu ieşire spre Baza 90?! Mergem spre Bucureşti, întoarcem… Bucăţica asta e mai lungă decât drumul făcut până aici! Strâng din dinţi şi gândul ţipă: răbdare, răbdare! Nu mai am, s-a epuizat pe drum!

Gata! Zbor din maşină şi aterizez în faţa porţii: Ura! Te-am descoperit, în sfârşit!

Baza militară este „vecină” cu aeroportul. Aici zburătoare militare, dincolo zbor civil. Motoare în plin… O secundă închid ochii şi respir: ce sunet! Ce vuiet! Sunt în culmea bucuriei. Pe care… Mi-o zăpăceşte o voce care îmi strigă să mă grabesc… Da, da! Mă grăbesc imediat ce-mi revin!

Şi cum să-mi revin când de pe Otopeni se decolează şi se aterizează de două ori pe minut?! În câteva minute mă voi putea concentra pe ce se întâmplă, îmi spun şi încerc să ţin pasul.

Trecem de poartă… Respir iute adânc, cu ochii la uriaşul hangar pe care îl salut cu un zâmbet larg

şi mă reped spre gard, cât mai aproape de avioanele militare aliniate disciplinat şi, respectiv, de pista civilă.

Cand nu poti fi ca ceilalţi… Se vede!

Un Spartan rebel.

„STAI”! Mă opreşte un glas cunoscut… „De ce…”? Mă răzvrătesc îmbufnată. Nu acum. Nu… deocamdată. Aşa este, nu contest, deşi totul zbârnâie în mine de nerăbdare, ştiu că nu peste mult voi „scăpa” la avioane.
Până atunci… Observ de la distanţă.
Unii vin,
alţi…
„Hei, încotro?! Eu vin şi Puma pleacă?! Unde mi-l duceţi?! ÎNAPOOOI!”
 Din fericire are baza Pume care zumzăie peste tot…

Aici ar trebui să vă spun o poveste frumoasă petrecută la început de zi… Dar, pentru că sigur o va face mai bine decât aş face-o eu, îl las pe Nemotoujours să v-o spună, pe Suntem România!

 Noi urmărim sosirea elicopterelor

Baza90_2015 (12)

(Ă, pardon, acestea nu sunt elicoptere…)

şi exerciţiul de salvare.

Continuarea pe „O mână de cuvinte”: Cer senin la Baza 90 Transport Aerian Otopeni

Anunțuri