Şi Dumnezeu le-a creat pe ele…

… ca să îmi bucure sufletul …

VS000150

VS000157

Puţin supărat că a fost scos din grajd…

VS000189

A înţeles că e rost de plimbare şi incepe să-i placă…

Iarna… toţi câinii se văd mai bine!

VS000188

Un câine absolut special: DINŢI! (Îmi e deja dor de ea…)

VS00001

Anunțuri

10 răspunsuri la „Şi Dumnezeu le-a creat pe ele…

    • Scuze, am vazut dupa aceea toate pozele pana la capat. Pare ca e ciobanesc romanesc, corect ? Da, frumoasa…. iar dintre celelalte mi-e greu sa decid care imi place cel mai mult : vitelul sau iezii din bratele domnului acela ? Greu…. 🙂 iar daca as fi acolo cu ele, cred ca zi-lumina n-as mai avea loc si timp de nimic altceva. Curata terapie 😉

    • Măi, nu pare ciobănesc, ci un maidanez cu blana mare şi un pic sărit! Că rânjeşte tot timpul ba se mai şi hlizeşte mânzeşte! E prea mică pentru un ciobănesc! E adevărat că proporţiile nu reies din poză, dar e un câine de talie obişnuită. Dar simpatic şi complet inofensiv, în ciuda rânjetului ce poate fi uşor confundat cu o ameninţare. 🙂
      Cât despre celelalte, căpriţe & Co, chiar sunt o încântare! Puse pe joacă şi alint, se cam vede că nu sunt acolo pentru carne…

    • Ei, nu conteaza, sa fie sanatoasa maidaneza si sa se hlizeasca atat cat doreste ea 😆
      Ce carne, cine ar mai putea sa manance ceva facut din animalutele alea ? Ar fi ca si cum v-ati manca prietenii… chiar nu stiu cum o sa faceti, e sensibila rau situatia acolo, voi intre voi unii cu altii 🙂 . A big happy family.

    • Aaaa, nu sunt ale mele! Aş vrea eu să am o asemenea ogradă! Nu, am avut doar norocul de a le vizita! Dar, clar, nu aş putea mânca nimic din propria curte, nici din a bunicilor nu am putut, nici din curtea rudelor nu mă ating!
      Sunt la Pensiunea Valea Şipotului, între Moroieni şi Sinaia, dacă ai drum pe acolo, le poţi alinta, nu se supără! Ah! Şi le plac tare mult merele! 🙂

    • Nu cred ca am cum sa ajung pe acolo 😦 dar ma bucur de ele aici macar. In copilarie am avut un pui de gaina pe post de pet, a stat la noi in casa vreo doi ani, pana a devenit gaina in toata firea si pana la urma am dat-o cuiva la curte, intre alte gaini, Nici nu vreau sa stiu care i-a fost soarta pana la urma, e dureros si acum sa ma gandesc, dupa o mie de ani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s