Care este soluția pentru câinii vagabonzi?

Am evitat subiectul şi l-aş fi evitat în continuare… Deşi am comentat mult pe acestă temă (şi îmi cer scuze dacă v-am deranjat cu asta), nu reuşeam să pun totul cap la cap, într-un fel suficient de coerent să mă mulţumească. Şi nu cred că aş fi reuşit nici peste o lună!

Cineva însă, a reuşit! Cu mulţumirile mele, dacă vreţi să ştiţi ce cred despre subiectul în cauză, iată ce a scris, detaliat şi bine explicat,  Insula Îndoielii!

Care este soluția pentru câinii vagabonzi?

Zilele acestea discuțiile despre câini vagabonzi și ce ar trebui făcut cu ei au trecut prin toată gama de la ”să moară cu toții” până la ”nu avem ce face, suntem români si asta e”.

O să fac tot posibilul să prezint aici o soluție și mai puțin o discuție personală despre ce ar trebui făcut.

Mai întâi știrile: un copil a fost ucis de un câine în timp ce explora o zonă din Parcul Tei.  E teribil pentru orice părinte să treacă prin așa ceva și faptul că acum se află în centrul unei dezbateri în care diverse acuzații sunt aruncate (”e vina bunicii, e vina autorităților, e vina părinților, e vina copiilor, e vina câinilor”).

Vorbind cinic și cu cifre lucrurile sunt clare: în Bucureși se estimează că sunt 65.000 de câini. Conform rapoartelor IML 16.000 de bucureșteni sunt mușcati anual. Poate că toți o merită, însă și probabilitatea de a fi mușcat e destul de mare respectiv 1 din 112 persoane (la o populatie de 1,8 milioane) . Practic sansele sunt mult mai mari sa fi mușcat de câine decât să te calce mașina deși cu siguranță sunt mai mult de 65,000 de mașini în tot orașul.

Și asta e doar problema capitalei. În toată țara problemele sunt asemănătoare depinzând și de priceperea primarilor și disponibilității acestora de a face ceva ce poate nu are acoperire legală.

Evident, a avea zeci de mii de victime mușcate de câini și chiar câteva cazuri mortale nu este o situație ce poate continua. Probabil că singura parte bună a decesului bietului copil va fi puterea pe care o va avea această întâmplare în a îi mobiliza pe cei care vor o schimbare.

Există practic două tipuri de abordări: eutanasierea și sterilizarea.

1. Eutanasierea – răspunde practic imediat unei amenințări directe și cel puțin teoretic rezolvă definitiv problema.

2. Sterilizarea – amână rezolvarea amenințării însă se ”asigură” câ în ceva timp populația de câini va fi serios diminuată.

Nici  una din aceste soluții nu este eficientă independent.

Conform literaturii foarte stufoase în domeniu, pe termen lung (20 de ani) cele două metode sunt la fel de eficiente în a controla populația de câini. Și anume nu foarte eficiente, pentru că populația de maidanezi nu crește doar prin înmulțirea celor deja prezenți.

Continuarea, o puteţi citi aici:  Care este soluția pentru câinii vagabonzi?.

Anunțuri

37 de răspunsuri la „Care este soluția pentru câinii vagabonzi?

  1. Sincer să fiu, soluția asta nu-mi place, dar și eu o consider ca fiind cea mai bună, cu atât mai mult cu cât oficialitățile doar au mimat aplicarea sterilizării și întreținerea în adăposturi a animalelor abandonate!

    • Eu nu o voi susţine niciodata! Nu pot, nu am cum. Aş trăda tot ce am gândit şi simţit vreodată. E măcel. Atâta timp cât există metode umane şi care pot fi aplicate, nu voi spune niciodată da unui măcel. Nu voi alege niciodată o soluţie doar pentru că e rapidă, ieftină şi… Am mai aplicat-o în trecut! Întreb: de ce astăzi ne aflăm în aceeaşi situaţie?! La care, culmea, se dă acceaşi rezolvare? Câţi câini vom mai arde? Sute de mii, la perioade de 8 ani?! Cât timp nu vom schimba tactica, ne vom învârti în jurul cozii. Am evoluat?! Să nu uităm că asemenea practici au fost aplicate şi pe oameni! Ei, bine, refuz să susţin asemenea practici! Aş mai putea intra cu capul sus într-o biserică?! Mă îndoiesc. Din câte ştiu, un animal, dacă a ucis un om, este ucis. Dar nu să-i fie stârpit tot neamul! Cine fură azi un ou… Ce vom alege să stârpim mâine? Ştiu, exagerez. Dar! Sute de mii de câini! Sute de mii de animale, unele chiar inteligente, blânde şi de folos! Sute de mii de animale care vor alimenta coşurile crematoriilor! Cine exagerează?! E usor să spui…să moară toţi! Azi facem diferenţa că e vorba doar despre nişte animale… Dar mâine?! E măcel! Şi îmi asum libertatea de a nu face diferenţe.

    • Cred că suntem în impas!
      Pe o parte, ești de acord cu soluția citată chiar de tine, pe altă parte o renegi, ca fiind cea mai violentă posibil? Eu am dat un răspuns logic. La noi în țară nu se mai aplică nici măcar legile care ar trebui să mă apere pe mine, cetățean al ei, de vecinul care mă agresează! Nu se respectă legile!
      Ce garanție există că o lege de control a populației de câini de rasă (cu stăpân) s-ar respecta? La mine în oraș, s-a rezolvat, la un momentdat problema câinilor, dar într-o noapte au apărut zeci de câini, aduși din altă parte. S-a aflat minunea: un alt primar, și-a rszolvat problema adunând câinii și eliberând animalele la noi! Este un model de respect arătat legii. Acel primar trebuia să respecte legea, ba chiar să oblige pe alții la respectarea ei! Tot așa se va respecta și o lege de control a populației canine!
      Am recunoscut că nu-mi place soluția, dar nu văd alta care să fie aplicabilă, pentru că se încearcă doar obținerea de bani, în contul unor sterilizări sau a întreținerii câinilor, bani care intră în buzunarele unor clienți politici ai primarilor. În București se cheltuie milioane de lei pentru întreținerea câinilor în adăposturi, dar acolo găsești doar câteva exemplare, și acelea prost hrănite!

      Trebuie să știi că iubesc animalele, mă simt bine alături de ele, dar soluția rămâne radicală.

      Mă pui să aleg între viața unui om și cea a unui câine? Nu pot să aleg altceva decât omul! Câinele, lăsat în libertate reprezintă un pericol potențial. Deocamdată eu nu am avut probleme, căci știu ce atitudine trebuie să adopt în fața câinilor. Dar nu oricine este asemeni mie. Trebuie să gândim și cum se simt acei oameni ce se tem și pe care animalul îi simte!

    • Nu este nici un impas. Sunt împotriva MĂCELULUI . Sunt împotriva uciderii tuturor câinilor aflaţi la momentul ăsta pe străzile României! Vreau mai întâi legi şi aplicarea lor strictă. Reducerea pericolului apariţiei altor valuri de câini, prin abandon! Sterilizarea celor existenţi! Eutanasiere doar atunci când este cazul – câini violenţi sau bolnavi. CONTROL permanent al situaţiei de pe străzi. Control permanent al adopţiilor şi urmărirea posesorilor de câini – repet, pentru evitarea noilor valuri de abandon! Nu am – şi nu are nimeni – de ales între viaţa unui om şi a unui câine, denaturăm problema pentru a ne simţi mai bine, atât! Dacă un om este atacat de câine, ucid câinele (CÂINELE, NU TOŢI CÂINII!), normal! Pentru a salva omul! Nu ăsta e cazul aici şi nimic nu mă va face să raportez în felul ăsta, nici argumente – care nu mi se par convingătoare – nici injurii, nici blesteme. Problema stă altfel. Eu o văd altfel. Vrem ca, prin măcel, să scăpăm de o problemă – câinii comunitari. Ne e mai simplu să ucidem – TOT! – fără să încercăm să rezolvăm altfel…
      Şi mai clar? Nu mă convinge nimeni şi nimic să fiu de acord cu ridicarea a tot ce se chiamă câine fără stăpân – şi nu includ aici abuzurile care se vor face! – şi exterminare! Legi, aplicarea legilor, controlul posesorilor de câini, controlul înmulţirii lor, amenzi, adăposturi – nu hale de gazare! – asigurarea condiţiilor pentru voluntariat, asigurarea statutului voluntarilor – cine spune că nu ar fi oameni care să lucreze ca voluntari?! Dar e tot o zăpăceală!
      Nu mă contrazic. Vreau ca străzile să fie sigure, nu sunt stupidă, nimeni nu-şi doreşte ca situaţia să rămână neschimbată! Dar nu aşa! Nu aşa cum se propune, nu aşa cum se strigă „Omorâţi-i pe toţi” NU ESTE O SOLUŢIE. Am spus de o mie de ori. Îi omorâm azi! Mâine îi vom avea din nou! Nu aşa se face! Soluţia asta radicală NU REZOLVĂ NICI PE SFERT PROBLEMA!
      Tai capul în loc să vindec?! Pentru că asta înseamnă soluţia asta radicală, propusă!
      EUTANASÍE s. f. 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare a unei morți nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea. [Pr.: e-u] – Din fr. euthanasie. DEX
      Deci: mai spun o dată: nu sunt pentru MOARTEA TUTUROR CÂNIILOR DE PE STRĂZI fără nici un fel de selecţie! NU au nici o vină că sunt acolo şi mulţi, prea mulţi dintre ei sunt perfect sănătoşi şi la trup şi la cap şi NU AU NICI O VINĂ!
      Eutanasia există cu un scop. SI SUNT PENTRU! CULMEA! Pariez că, cu asta, s-au încurcat iţele de tot. Dar e simplu. În cazul pe care îl discutăm, EUTANASIE = EXTERMINARE! Pentru EXTERMINARE, nu voi fi niciodată. EXTERMINARE=UCIDERE ÎN MASĂ.
      S-a demonstrat că, procedând astfel, problema nu este rezolvată. O vom face din nou, peste doar câţiva ani. Vor fi aceleaşi discuţii, aceeaşi crimă, cu acelaşi rezultat. Avem nevoie să luăm măsuri pentru a evita să se mai repete! EXTERMINARE şi atât, EUTANASIERE PUNCT! nu este o soluţie. Punctul, este problema! Eutanasierea (celor cu probleme NU A TUTUROR!) sterilizarea ÎN MASĂ a celor existenţi, legi, aplicarea legior, înfiinţarea unui sistem dedicat problemei câinilor maidanezi, asociaţii, voluntariat, un for superior, control şi amenzi (chiar şi închisoare dacă sunt abateri grave)…
      Noi tăiem tot, şi alegem… MASACRUL?! Îmi pare rău! Tot NU, voi spune. Şi azi…şi mâine!
      „Mă pui să aleg între viața unui om și cea a unui câine? ” EU nu am spus nicăieri şi niciodată aşa ceva! Pentru că eu le vreau pe AMÂNDOUĂ! Eu, dacă vrei, te pun să le păstrezi pe amândouă! Şi viaţa unui om, şi pe cea a unui câine! În plus, iar mă repet.E vorba de SUTE DE MII DE VIEŢI DE CÂINI!!! Mă oripilează cifra asta…
      Şi, serios, amintiţi-vă faptul că, pentru unii, nici viaţa unui om nu este egală cu viaţa altui om! Încercaţi să piviţi problema sub toate aspectele ei! Pentru că eu nu voi privi niciodată doar UNUL dintre aspecte, pentru că ar fi mai simplu! Nu e simplu, e COMPLICAT! Dacă în istorie s-ar fi abordat toate problemele la fel, ATÂT DE SIMPLU, Pământul ar fi locuit doar de animale… EXTERMINARE? NU! CRIMĂ ÎN MASĂ? NU!
      Abordarea problemei din cu totul altă perspectivă şi asigurarea rezolvării ei prin legi bine gândite şi aplicate care să acopere toate aspectele problemei (avem destule exemple) şi să asigure rezolvarea pe termen lung (chiar nelimitat) a problemei? DA! ABIA AŞTEPT!
      Eutanasierea (CA TERMEN!), se regăseşte în amândouă cazurile, dar aici nu am nici un amestec, nu eu l-am introdus şi nu eu l-am adoptat pentru a înlocui cuvintele CRIMĂ, EXTERMINARE, UCIDERE, MOARTE. De aici impresia că mă contrazic…

    • Legea există de mai mulți ani, aplicarea este defectuoasă! Se face abuz, motiv pentru care avem atât de mulți câini fără stăpân! Se respectă numai partea profitabilă a legii, nu și aceea care ne-ar fi scăpat de mult timp de câinii fără stăpân! Din acest motiv se pledează pentru, hai să spunem „ucidere” (ca să folosesc terminologia corectă, deși este o ucidere fără durere)!
      Dacă ai observat, eu nu folosesc termeni injurioși, ci doar încerc, în măsura în care sunt capabil, să argumentez o opțiune!

    • Scuze, Mugur, nu erai vizat de observaţia mea referitoare la injurii, aminteam doar o practică ce se cam aplică, din păcate.
      Da, există legi – mai degrabă, tentative de legi, ca şi cea a Poliţiei Animalelor, începută tot într-un moment de revoltă, la presiunea populaţiei şi nefinalizată nici până azi…
      Nu putem gândi toti la fel, ar fi plictisitor şi am deveni doar roboţi. Slavă cerului că suntem diferiţi, slavă cerului că avem opinii diferite! Nu pot înţelege şi nici accepta poziţia ta, altfel aş adopta-o din start. Din cauza greşelilor oamenilor, nu pot trage în câini… Dar pot accepta faptul că nici tu nu poţi accepta poziţia mea. Tot ce putem accepta e că avem opinii diferite. Restul… Se rezolvă prin referendum. Care sper să fie la nivelul întregii tări! Şi sper să nu acţioneze fiecare după capul lui, până atunci! Că deh, unii sunt mai impulsivi…
      Chiar îmi propusesem, de când am deschis blogul, să nu abordez nici un fel de subiecte „fierbinţi” – politică, religie şi altele care dezlănţuie spiritele, cu riscul chiar de a fi acuzată de nepăsare. Şi nici nu aş fi făcut-o, aşa cum am spus. Şi, probabil, pe viitor voi reuşi să rezist mai uşor tentaţiei… Postarea mi s-a părut însă a merita toată atenţia, măcar prin prisma faptului că propune, detaliat, documentat şi fără patimă, o altă abordare, o altă opţiune. Mi se pare important să avem de unde alege. Ce alegem, e treaba fiecăruia dintre noi. Eu sunt, recunosc, foarte sensibilă când e vorba de animale. Mai sensibilă decât alţii. Este adevărat că nici nu mănânc orice animal, de cele de curte, special crescute pentru hrană, oricum nu mă ating, nici nu-mi plac blănurile, nici pieile, în mod special, prefer imitaţiile. Nu din convingere, nu am considerat niciodată că aş avea „convingeri” pe tema asta, e vorba doar de gust, de preferinţe. Nu-mi place carnea păsării de curte, nu mănânc decât pui şi porc, extrem de rar oaie… Deci din start, pivesc din alt unghi relaţia dintre om şi animal, faţă de majoritatea…Ceea ce nu implică absolut deloc nepăsare faţă de oameni! Hrănesc câinii vagabonzi (să vezi câte mesaje voi şterge numai pe chestia asta!), în măsura în care nu le prepar ciorbă special şi nici nu le cumpăr mâncare, dar, decât să arunc resturile la ghenă, pentru şobolani, prefer să le dau lor. Şi mai las şi un leu sau doi când iau mâncare pentru mâţe (că am două), pentru maidanezii din faţa uşii! Asta face ca maidanezii să se înmulţească? Chiar nu ştiu, eu am gândit altfel. Înfometaţi, obligaţi să se hrănească, vor fi nevoiţi să…vâneze. Pisici, alţi câini, copii, că sunt cei mai vulnerabili, şi chiar pe mine! dacă tot există resturi, măcar, hrăniţi, nu se vor gândi la pradă! Gândesc prost? Probabil, dar nu văd unde ar pleca să vâneze… Pe câmp? Pentru cât timp?! Şi mă mai gândesc la ceva. Câţi maidanezi au fost salvaţi în ultimii ani? De ce au mai fost salvaţi? de ce s-au mai cheltuit efort şi bani? satisfacţia pe care au resimţit-o cei care i-au salvat, în ce se transformă acum? Au fost salavate vieţi! Acum, acele vieţi par să nu mai conteze… Nu mă interesează copiii, oamenii? Nu-mi plac etichetele… Sunt cea care, în loc să le mănânce, îşi împărţea sandwich-urile cu câinii maidanezi şi cu…copiii străzii! Îmi era indiferent, atâta timp cât nu erau refuzate. Îmi era indiferent, în măsura în care principiul meu de selecţie era… care apare! Dacă nu întâlneam vreun copil, îl dădeam la câine. Diferenţa? Copilul, mă asiguram că-l vrea. N-aveam chef să-l văd că-l aruncă. Unul chiar, l-a împărţit el, cu un câţel! Câţi copii, câţi oameni ai străzii nu am văzut dormind cu câini în braţe! Să se încălzească! Sunt o mulţime de aspecte care, adunate, fac să nu doresc, indiferent din ce motive, moartea tuturor. Greşesc? Poate. Asta, doar viitorul ne-o va spune. Dacă acţiunea de acum va avea ca rezultat dispariţia câinilor maidanezi din România, pentru totdeauna, atunci, voi putea fi convinsă că a fost gândită, motivată, justă. Dacă, însă, peste 5,6,8 ani, o vom face din nou… aşa cum cred că se va întâmpla… moartea tuturor câinilor aflaţi acum pe străzi, e inutilă, e un act gratuit, provocat de revoltă, necântărit suficient, injust şi fără rezultat… Dacă cineva mi-ar da în scris, gata să răspundă cu capul pentru asta, că nu ne vom mai confrunta cu aceeaşi problemă pe viitor, crede-mă, chiar dacă aş plânge cinci săptămâni, aş spune acel DA… Pentru totţi acei câini morţi pe şosele, ucişi de neoameni, chinuiţi de aceeaşi neoameni, pentru toţi câinii bătuţi, pentru toţi oamenii muşcaţi sau şi mai rău, ucişi, aş spune da. Pentru că asta ar însemna că nu vor mai fi alţii. Cât timp nimeni nu poate garanta asta, însă, voi spune NU. Pentru că vor fi, mereu, alţii. Iar moartea celor de acum, sacrificarea lor, ar fi inutilă. Să văd acele legi funcţionând. Să văd un mecanism bine uns funcţionând aşa cum e nevoie. Să am garanţia viitorului fără masacre de câini, fără asemenea revolte ale populaţiei, fără oameni atacaţi de maidanezi. Nu am cum mă proiecta în viitor. Acţionez în conformitate cu ce cred eu, că va urma. O Românie fără maidanezi, pentru câteva luni şi… reapariţia cu succes a fenomenului şi dezvoltarea lui continuă până la… următoarele victime. După care, circul ăsta va reîncepe. Nu, mulţumesc. Să spun da, acum, înseamnă să îmi dau acceptul pentru un masacru perpetuu, repetat la nesfârşit. Oricât aş vrea să nu mai văd câini pe străzi (fie şi numai pentru a nu-i mai vedea întinşi, rupţi, pe asfalt!), îmi cer scuze şi în faţa lor, şi a celor muşcaţi şi a oamenilor care cred că nu-mi pasă, dar nu voi spune DA. NU la ASTA.

    • Ai dreptate, este bine că suntem diferiți, apar astfel opinii diferite și avem de unde alege!
      Partea ciudată este că și eu iubesc animalele, și eu hrănesc animale (mai mult câini), nu aș ucide cu mâna mea un câine, dar o fac pentru hrană cu păsări de curte, dar am în vedere altă soluție de moment. Tocmai pentru că nu se aplică legile așa cum ar fi trebuit. Nici eu nu am garanția că nu vor mai apare câini fără stăpân!
      Mi-aș dori să nu fi fost nevoie să am o optiune în această privință! Aș fi fost mai fericit!
      Mă iartă dacă ți-am stricat ziua cu părerile mele, dar nu asta a fost intenția mea!

    • Dacă ziua îmi va fi stricată de ceva, în nici un caz părerile tale (sau felul în care le-ai exprimat) nu vor avea vreo contribuţie. Îţi mulţumesc pentru aportul adus discuţiei, într-adecăr, ar fi fost de preferat să nu ajungem la o alegere… Ce vom face, pentru moment, vom decide prin vot… Mi se pare destul de corect. Fiecare are posibilitatea de a spune ce vrea şi este normal ca majoritatea să decidă. Mă bucur că au avut măcar inspiraţia de a nu arunca în seama consiliilor locale, sau la voia întâmplării. Dacă din asta vom fi capabili să învăţăm ceva, măcar nu va fi fost în zadar… Numai să nu se răzgândească, pentru că îi cred în stare de orice. Şi aşa mă îngrijorează felul în care se va desfăşura acţiunea, dacă se va decide să demareze. Dar, din momentul în care se va da startul nu vom mai avea cum să intervenim în desfăşurarea ei, aşa că… Dumnezeu cu mila… Vom vedea. Încă o dată îţi mulţumesc şi îţi doresc să ai o zi bună! Nimic să n-o strice, ar fi pacat! E aşa frumos afară! 🙂

    • Da trebuie practicata si sterilizarea. Dar pt maidanezi eutanasiere. Eu nu platesc impozite sa sterilizam, sa hranim catelusi draguti. E ridicol sa iti fie frica sa mergi pe strada. Si apropo cainii sterilizati tot te pot musca, tot au boli.

    • Nimeni nu a spus că un câine sterilizat nu poate muşca.

      „Eu nu platesc impozite sa sterilizam, sa hranim catelusi draguti”
      Dacă măcelul propus în schimbul impozitului plătit te satisface… plăteşte atunci ca să ucidem căţeluşi drăguţi (repet şi voi repeta la nesfârşit: ÎN MASĂ!)! Şi pe urmă, garantat, o spovedanie rapidă va face să te simţi cu conştiinţa curată! Maidanez, înseamnă al nimănui…comunitar – al tuturor… Analogii?!
      Ai de ales: măcel (fără garanţia că problema va fi rezolvată pentru că…s-a mai recurs la „soluţia”asta!) sau soluţii viabile, de durată. Fiecare, alege ce vrea. Eu nu voi ucide, nici măcar spunând da. Nu plătesc impozit ca să devin criminal fără voie!

    • Da, ma, STERILIZARE!! Ca eu astept 1000 de ani sa moara cainele ala odata! Stupid, pur si simplu, stupid. Iti doresc sa fii atacata de o haita intreaga de caini sterilizati, din tot sufletul 🙂

    • Exact ce spuneam! Blesteme! Dezlănţuire totală! Ador! Mulţumesc din suflet, mi s-a mai dorit asta. Ştii…cu blestemele…cică e o problemă… Dacă sunt pe nedrept…se întorc! Şi, ca să înţelegi de ce nu aprob celălalt comentariu, nici nu m-am luat de neuronii tăi, nici nu te-am blestemat nici pe tine, nici pe alţii, care nu sunt de acord. Cine are mai mulţi neuroni?!
      Aprob comentariul de faţă, petru că este exemplul evident al violenţei naturale al multora dintre cei care au sărit în sus spunând… Omul e mai presus ca animalul! Iată că nu întotdeauna, deh. Nu din dragoste de oameni, ne ascundem după deget, mulţi, ca tine, din păcate, se ascund… Unde e dragostea de oameni dacă răsuflarea ta… e URĂ? Mă urăşti pentru că nu vreau să ucid?! Să râd, sau să plâng?!
      Oricum, cu acest comentariu, al tău, ca exemplu (fără a mai avea nevoie şi de celălalt), pot spune că… AM DEMONSTRAT CE ERA DE DEMONSTRAT! Mulţumesc, deci, din suflet.
      O rugăminte. Lăsaţi blestemele şi atacurile, lăsaţi înjuriile ieftine, nu voi mai aproba încă unul, nu am nevoie de alte exemple şi nu am publicat încă regulamentul blogului. Îmi asum poziţia, am explicat-o şi o susţin. Nu vă aruncaţi ura aici, e inutil!

    • COMENTARIU ELIMINAT DIN CAUZA LIMBAJULUI!

      ORICE COMENTARIU OFENSATOR VA FI ELIMINAT, VĂ ROG PĂSTRAŢI O ANUMITĂ DECENŢĂ ÎN COMENTARII!
      GoutteDeReve

  2. Am mai comentat acest aspect si in alta parte,dar mai dur.Dar pot sa repet.
    Daca in Cluj se poate,se poate si in alta parte.Trebuie E DU CA TA populatia.
    Vrei animal de companie? Il sterilizezi pentru ca in eventualitatea ca il pierzi, sa nu se inmulteasca necontrolat.
    La Cluj si Primaria si trei asociatii de protectia animalelor au cules ciinii (si nu numai) i-au sterilizat si-i tin in locuri special amenajate.Cei care adopta sint inregistrati si controlati.
    Daca populatia ar acoperi primariile cu reclamatii ,acestea ar trebui sa solutioneze reclamatia (ex.am vazut un /niste ciini in locul…) si sa raspunda reclamantului.
    Am donat 2% pentru copii sau animale,merg si-i trag de mineca pe cei care administreaza banii ,sa vad cum i-au utilizat .
    De fapt,povestim povesti.
    Ni se pregateste otravirea cu cianuri a un sfert de europa, dar noi ne dam de ceasul mortii si facem referendum pentru uciderea animalelor.
    Sa fim seriosi!
    Pai, atunci, sa ucidem si ursii si mistretii,ca si ei sint periculosi.Si porumbeii fac mizerie.
    Dar , oare , de oamenii strazii ce sa zicem?

  3. De ce edilii din Oradea au reușit să elimine căinii vagabonzi prin adoptare, și alții nu pot să facă la fel? Trebuie predate lecții sau pur și simplu ar trebui luat un exemplu pozitiv?

    • Nu e nevoie decât de voinţă…”A vrea”, înseamnă mult. A gândi şi din altă perspectivă… Şi, înainte de toate, e nevoie să se renunţe la indiferenţă! Atâta tmp cât atitudinea generală, cea de zi cu zi, este „Ce-mi pasă mie de câini? Sunt lucruri mai importante şi ţie îţi pasă de câini?!” – atitudine adoptată, bineînţeles, şi în privinţa oricărui alt animal, nu se va face nimic. Suntem oameni? Atunci să ne comportăm ca atare! Datoria mea, ca om, nu e să mă preocupe propria persoană şi atât. Datoria mea, ca om, este să mă intereseze tot ce e în jurul meu! Şi să respect ce mi s-a dat! Sună pompos? Da, dar numai pentru cei cărora, de fapt, nu le pasă de nimic! Câinii sunt pe străzi de ani de zile! Nu ni i-a adus ploaia! Nu se puteau lua măsuri? Nu, pentru că omul e împotrivă! Nu ne trebuie adăposturi! Ce, eu plătesc taxe ca să aibă ăia grijă de câini?! Exterminarea! E mai simplu şi nu mai doare pe nimeni capul… E mai simplu să elimini problema, să te faci că nu există, decât să cauţi şi să aplici soluţii. Din indiferenţa noastră cotidiană s-a ajuns aici. Din indiferenţa noastră s-a ajuns şi la altele. Dar… sunt probleme mai importante…mereu vor fi… Iar exemple pozitive, nu ştim să luăm…

  4. Pentru menţinerea unui câine într-un adăpost, se cheltuie din bugetul municipalităţii 15 lei pe zi. Asta înseamnă 100 de euro pe lună. Alocaţia de stat pentru creşterea unui copil înseamnă mai puţin de 10 euro pe lună.

    • La noi se pare că da, cel puţin în cazurile pe care le-am văzut prezentate la televizor. Cei 15 lei pe zi reprezintă un caz concret. Altfel nu ar fi „profitabil”, nu ? Omul obişnuit, cetăţeanul de rând are prostul obicei de a cere să se vadă rezultatul „investiţiei” sale. Pe când statul, pe bază de comision, închide iute ochii şi oengistul poate trece fără dificultate de la laptop cu procesor i5 la unul cu i7 şi de la Galaxy III la IV. Asta ca dotare „pe fundaţie”.

    • Da…şi nu
      http://www.cjo.ro/question/801/ONG-Finantari_adaposturi_pentru_cainii_comunitari
      Conform Ordonantei 26/2000 privind asociatiile si fundatiile:

      „Art. 46.
      (1) Veniturile asociatiilor sau federatiilor provin din:
      a) cotizatiile membrilor;
      b) dobanzile si dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, in conditii legale;
      c) dividendele societatilor comerciale infiintate de asociatii sau de federatii;
      d) venituri realizate din activitati economice directe;
      e) donatii, sponsorizari sau legate;
      f) resurse obtinute de la bugetul de stat si/sau de la bugetele locale;
      g) alte venituri prevazute de lege.
      (2) Veniturile fundatiilor sunt cele prevazute la alin. (1) lit. b)-g).”

      Prin urmare, surse de financiare pot fi oricare dintre cele prevazute la lit. b)-g).

      Oricum, pe calea asta, ajungem exact la ce spuneam. Mereu sunt lucruri mai importante, nu facem nimic, doar ne plăngem, nu luăm nici o atitudine, amânăm, ne ascundem după deget dar… ne mirăm că…ne mănâncă câinii. Legi! Adăposturi! Că vor fi şi oameni care să vrea să finanţeze! Eutanasiere, ok (deşi termenul în sine mă deranjează, fiind tot o ascundere după deget) dar controlat şi cu un motiv şi un scop anume. Pentru măcel, iertat să fie, nu există argumente. Faptul că alocaţia este atât de mică, este, într-adevăr, o anomalie. Ca multe altele. Dar… DE CE LE AMESTECĂM?! Nu ar fi cazul să ne hotărâm o dată să le rezolvăm? Pe rând? Noi nu dăm bani NICĂIERI! Că prea e nevoie de ei peste tot! Aşa… Nu facem nici un pas înainte! Unii au treabă, alţii o au pe-a lor. Să-şi facă treaba fiecare, n-o să opresc medicul din operaţii că nu are femeia de serviciu mănuşi! Şi nici invers! Au nişte bani?! Să-i cheltuie cu folos! E tot ce mă interesează! Nu îi desfiinţez, că n-au profesorii salarii! Garantat, măcelul câinilor nu va rezolva nici problema alocaţiei, nici a medicilor, nici a salariilor! Şi nici problema câinilor!

    • De obicei nu-mi fac singur reclamă blogului, urăsc când văd că unii procedează în acest fel punând link-uri spre propriul blog în comentariile de pe alte bloguri de aceea te-aş ruga să ştergi acest comentariu după ce îl vei citi dar am dat astăzi într-o postare soluţia care se aplică concret în Washington D.C. (asta ca să discutăm între „capitale”). Este mai mult decât de bun simţ şi nu implică niciun ban de la stat.

    • Că doar n-o să punem articole întregi în comentarii! Puteai să şi pui link, era şi mai simplu de găsit, nu e reclamă gratuită ci face parte din discuţie, aşa că oricum n-aş fi şters! Mă duc să văd.

  5. O problemă care a tot fost amânată, iar acum este ”groasă” de tot. Aș porni o campanie de adopție a câinilor – ”Nicio curte fără câine!” și aș da și bani celui care adoptă un câine comunitar, cu condiția să răspundă pentru el, nu să-i dea drumul din nou pe stradă! Să vedem ce soluție ”luminată” vor găsi ”minunații” noștri gospodari.
    Numai bine! 🙂

  6. @ Buna seara !
    Problema CAINILOR fara stapan este o ordinara
    DIVERSIUNE
    pusa pe tapet de POLITICIENII corupti si ipocriti !!!
    Cu CAINII am avut probleme dintotdeauana,
    dar tocmai acum s-au gasit unii sa ridice aceasta problema !!!
    De ce ”
    Simplu: sa se distraga ATENTIA ROMANILOR de la PROBLEMELE mult mai grave cu care se confrunta ROMANIA la ora actuala !!!
    Cum poti EUTANASIA asemenea fiinte ???

    Aliosa.

  7. Eu sunt alaturi de tine cu gandul. Ma revolta ideea eutanasierii lor in masa, cand printre ei sunt unii cuminti, curati, iubitori si blanzi. Dar nici pe strazi nu mai pot sta, oricum nici oentru ei asta nu e tocmai o viata linistita si tihnita. Solutii sunt, dar trebuie o implicare mai mare si nu cred ca ii pasa cu adevarat cuiva. Tot persoanele particulare mai pot face cate ceva, ca de la „centru” nu ai ce sa astepti. Sa auzim de bine !…. sper.
    A, si sa nu uit…. duduia de mai sus care blestema zambind cred ca are oarece probleme personale pe care nu si le poate rezolva de ceva timp. Asa imi inspira. Sper ca ai scapat de ea 😉 .

    • Problema cu implicarea e că ne dăm mereu cu stângul în dreptul şi invers, e o boală naţională. Te loveşti mereu de „nu vei schimba tu lumea”! Încât, până la urmă, ajungi să o laşi baltă. Iar unora, le e să nu râdă amicii de ei… Păcat, de ce se întâmplă… Altfel trebuia să fim în sec. XXI…
      Da, nu ştiu dacă am scăpat de ea, sincer îmi pare chiar rău că s-a întâmplat aşa, în alte condiţii, probabil ne-am fi dat mâna!
      Oricum, sper să nu ajung niciodată o persoană acră şi frustrată sau indiferentă… Mă uit în jur şi…nu mi-ar plăcea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s