“LA MULŢI ANI!”, între cer şi apă…

Ziua Marinei la bordul  Fregatei 111 Mărăşeşti,
Nava Amiral a Forţelor Navale Române

(La mulţi ani, Oameni ai mării!)

DSCF3580

Împreună cu Domnul  Comandor Cornel Cojocaru – Comandant al Fregatei „Mărăşeşti”

14 august 2012
Pradă emoţiilor şi cu un avânt teribil, aştept plecarea spre litoral. Aşa se spune, “litoral”, nu? Pentru că, de fapt, eu plecam spre Constanţa, pentru a fi prezentă, pentru prima dată, la festivităţile organizate cu ocazia Zilei Marinei. Mereu în contratimp, mereu ivindu-se alte şi alte lucruri, am reuşit să le ratez in fiecare an, până acum. Cu siguranţă s-ar fi întâmplat la fel şi anul acesta, dacă nu aş fi apucat să spun: „Chit că zbor şi tot ajung” ! Mai ales că, doar cu o zi înainte, aflasem ceva ce mă făcuse să mă şi văd luându-mi zborul la propriu, şi anume: „Urci pe Mărăşeşti!” Păi MIG mă fac, dacă trebuie! Nu însă fără o teamă instantanee: “Dar dacă am rău de mare ?!” – întrebare ce avea să-mi revină cu regularitate în minte…
Aşa că iată-ne pe autostradă, gonind spre… UNDEVA. Spre undeva, pentru că nimeni nu înţelegea interesul meu brusc pentru mare, de unde declarasem că vara asta nu e pe listă, cum de nu par deloc încântată de ideea de a-mi sărbători ziua numelui pe litoral, când le spuneam că nu pentru asta mă duc şi, mai ales, cum de nu am de gând să fac plajă toată ziua, că doar de asta merge omul la mare ?! Eu purtam în gând silueta unei nave, siluetă pe care abia ce avusesem timp să o întrezăresc pe internet – F-111 Mărăşeşti. După ce ratasem urcarea pe “Regele Ferdinand”, şansa apăruse de niciunde, nesperat… Uitasem de litoral, soare, apă, valuri. Dincolo de toate astea era vorba de o navă militară, plină de armament perfect funcţional, de oamenii mării, de cei ce erau sărbătoriţi şi cărora aveam ocazia să le strâng mâna, de a ieşi pe mare într-o barcă rapidă miltară, de a veda ţărmul din larg, de a urca pe punte… O întreagă aventură sub semnul întrebării: “Dar dacă am rău de mare?!” Rămânea de văzut…
Am pornit în jur de ora 19.30 către Constanţa, cu popas la Sweeper, care ne aştepta indiferent de oră pentru a ne oferi adăpost peste noapte. L-am sunat pe Nemo pentru ultimele indicaţii şi sfaturi:
Eu: Ce fac dacă am rău de mare?
Nemo: Îl reprimi.
Eu, tare: Aha. Ok. (În gând: Cum Aghiuţă fac asta?!)

Continuare/Continuer >>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s