Interludiu

Pierre-Henri de Valenciennes, Fabrique a la villa Farnese: les deux peupliers.

Pentru că sunt scufundată (încă) în tolba plină de comori aduse de la BIAS, până le voi putea scoate la lumină, iată poezia care m-a mişcat, probabil, cel mai mult, din toate versurile pe care le-am citit vreodată.  Scurtă, simplă şi la obiect… Bacovia…

Regret

De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau şi azi în cale –
Îmi place mult ca să-i privesc,
Dar mă cuprinde-o jale…

Căci parcă-mi spune-un nu-ştiu-ce…
Ca mâine poate am să mor –
Şi dânşii n-or mai fi priviţi
De nici un trecător…

Ne ataşăm de lucruri şi ne despărţim cu greu… Dar, pentru ele, cum o fi, când dispărem brusc… de lângă ele? Tot ce iubim, cui putem încredinţa spre a ne asigura că va fi apreciat cel puţin atât cât am apreciat noi?!

(Nu, n-am picat în găleata cu melancolie, v-am spus doar că mă scald printre avioane şi „zburători”! E o veselie pe aici… abia aştept să vă împărtăşesc din toate!)

Anunțuri

Un răspuns la „Interludiu

  1. Nice reading about you

    Thanks for visiting my blog. Be in touch. Browse through the category sections, I feel you may find something of your interest.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s